Raționament 

Mi-am dat seama că scriu doar când sunt tristă.. Și e trist! E trist că sunt tristă atunci când nu raționalizez, atunci când se dărâmă toate zidurile construite cu anii, cu multă muncă, perseverență, raționament. 

   E o luptă în mine.. Îmi place să cred în liber arbitru, dar dacă fac alegeri libere cum le fac,  rațional sau firesc? Și zic firesc pentru ca simt că sinele e firesc și foarte puțin rațional,  dar atât de puternic încât are nevoie de ziduri în jurul său. 

Sinele meu e nostalgic azi, e puternic și e trist,  e așa pentru că m-am îndepărtat de el, am făcut zidurile prea înalte. Am pus prea mult efort în a nega tot ce e el, în a-l ascunde, în a nu-l mai auzi, în a fugi de tot ce-mi oferă. 

Azi a dărâmat zidurile și ne-am reîntâlnit, e dulce-amaruie revederea. Mi-a fost dor de el și nu mi-a fost dor. Îmi era bine, eram cumpătată, fermă și fericită iar el vine și mă contrazice. Îmi spune că fericirea fără sine e iluzie, e nimic. 

Și acum? Construiesc ziduri sau las sinele să zburde liber? Să mă răvășească sau să mă reîntregească? 

Eu sper să cunoască raționamentul, sper să-l accepte, să-l placă și să construiască împreună ziduri, castele..